BINECUVÂNTAREA MICĂ și BINECUVÂNTAREA MARE

În biserica dreptmăritoare orice slujbă săvârșită de preot începe cu cuvintele: ”Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor!” - BINECUVÂNTAREA MICĂ (rostită la slujbele obișnuite, însoțită -mai rar- de semnul binecuvântării preotului)

 sau

 ”Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor!” - BINECUVÂNTAREA MARE (rostită doar în cadrul Sfintelor Taine și în cadrul Sfintei Liturghii, însoțită de însemnarea în cruce cu Sfânta Evanghelie)

 Ambele binecuvântări sunt mărturisiri de credință, bazate pe cuvintele Sfintei Scripturi.

”Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, (Cel ce este binecuvântat în veci).”( Corinteni II; 1,3)
”Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său.” (Luca; 1,68)
”Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel din veac în veac! Și tot poporul a zis: Amin! Aliluia!” (Cronici I; 16,36)
 ”Binecuvântată este împărăția ce vine a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!” (Marcu; 11,10)
”Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălășluiește El!” (Iezechiel; 3,12)

 De ce avem nevoie de o mărturisire înaintea unei sfinte slujbe?

 Invocăm Darul Sfântului Duh peste toată lucrarea mântuitoare a bisericii, slăvim pe Dumnezeu în trei Fețe, iar prin rostirea cuvântului ”Amin!” credincioșii întăresc și co-participă la această doxologie!

 Dumnezeu să ne facă vrednici de a asculta în toată vremea aceste cuvinte de binecuvântare, pentru a rosti împreună: ”Amin!Aliluia!”

 Doamne ajută!